Jurnalul unei fete greu de mulţumit

A doua editie a jurnalului lui Jeni Acterian apare sub titlul dat de autoarea insasi, cu o prefata a ingrijitoarei editiei - continand povestea conservarii si publicarii caietelor manuscrise -, cu anexe (Scrisori, Caietul Clubului "Pana Trasnita") care completeaza imaginea personalitatii autoarei si cu un foarte util indice de nume. Textul jurnalului aparut in editia princeps din 1991 a fost revazut, intregindu-se, in masura posibilului, numele proprii abreviate de diarista.

Verdicte uluitor de sigure asupra cartilor citite cu frenezie, analize subtile si reflectii lucide despre sine ori altii, ironie nimicitoare si concluzii nemiloase, suferinte ale inimii si patimi ale trupului,dar si rare momente de intensa bucurie, iata substanta insemnarilor lui Jeni Acterian, o fata superinteligenta si poate de aceea greu de multumit. Atotprezenta in jurnal, obsesia mortii, mai acuta parca, in cazul autoarei, decat cea caracteristica generatiei "kierkegaardiene" din care facea parte.
Jeni Acterian i-a cunoscut personal, de altfel, pe toti marii reprezentanti ai acestei generatii, cu unii a fost buna prietena si pe multi ii pomeneste in acest jurnal: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea, Marieta Sadova, Alice Botez, Alexandru Dragomir, Mihai Radulescu, Cella Delavrancea, Emil Botta, Mihail Sebastian... Pe Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Alice Voinescu si alti universitari celebri in epoca i-a ascultat conferentiind si nu se sfieste sa-i comenteze cu admiratie sau sarcasm, dar intotdeauna inteligent.
Publicat intr-o prima editie la 33 de ani de la moartea autoarei, acest jurnal a fost o revelatie, efectul asupra cititorilor fiind comparabil doar cu cel produs, ceva mai tarziu, de Jurnalul lui Mihail Sebastian, ramas si el inedit timp de 50 de ani.

"Jeni Acterian si Mihail Sebastian sunt, in domeniul literaturii de frontiera, asemeni capului si pajurei unei medalii de valoare unica", scrie Doina Uricariu in prefata acestui volum. "N-am spus moneda, ci medalie: cele doua Jurnale sunt, fiecare in felul sau, un unicat exceptional atat prin marturisirea de sine, cat si prin cea despre o epoca."